Consultanta Publicitate

Institutul National de Statistica ne anunta ca dispar canale media.

Care sunt cele care dispar? Cele care nu se sustin pe principiile economiei de piata ci cele destinate presiunii politice si manipularii deoarece patronatele nu mai au bani sa le sustina!

graficul: Finaciarul

Bucuresti, 17 mai 2010

Apel la profesionalism

ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei face apel la profesionalismul si buna-credinta a tuturor institutiilor de presa din Romania.

Pe fundalul numeroaselor evenimente politico-economice si sociale care afecteaza in aceasta perioada agenda publica, ActiveWach – Agentia de Monitorizare a Presei isi exprima increderea in capacitatea profesionala si discernamantul tuturor actorilor care comunica public, in spiritul protejarii si promovarii interesului public.

Lansam un apel la moderatie si precautie in prezentarea evenimentelor si opiniilor care se formuleaza in aceasta perioada. Incurajam dezbaterile si analizele fundamentate, in spiritul informarii corecte a publicului. Sustinem orice demers jurnalistic temeinic, care nu este viciat de interpretari si speculatii excesive. Consideram ca presa, in ansamblul ei, este un actor vital in realitatea sociala si numai printr-un comportament echilibrat si profesionist poate servi, cu adevarat, publicului larg.

APEL catre jurnalisti, organizatii profesionale, sindicate media, patronate

1. Zvonuri si Speculatii. Nu prezentati sau comentati zvonuri ca informatii si stiri. Introducerea de zvonuri in circuitul informational inseamna validarea lor (in special atunci cand sunt prezentate de canalele de stiri).
2. Impostura. Promovati competenta – promovati persoane relevante pe domeniile in discutie, persoane pe care le recomanda CV-ul profesional, competenta dovedita anterior, specializarea.
3. Comentatori de serviciu. Nu exista nici ziaristi, nici politicieni multilateral-dezvoltati, cu competente si capabili sa aduca informatii pertinente pentru orice domeniu in discutie.
4. Scenaristi versus Jurnalisti. Mentionati vizibil jurnalistii si demarcati-i de entertaineri, infotaineri, comentatori, analisti, editorialisti, ghicitori sau scenaristi. Nu amestecati categoriile. Pentru invitatii permanenti sau cvasi-permanenti, postati online CV-urile lor si mentionati daca pentru prestatia de analiza televizata sunt remunerati si de catre cine.
5. Angajati. Precizati relatia invitatului cu persoana sau subiectul dezbatut (avocat, ziarist angajat, partener de afaceri etc.).
6. Judecatori. Sprijiniti separatia puterilor in stat, nu va erijati in judecatori, nu faceti presiune asupra instantelor sa ia o anumita decizie.
7. Investigatie. Criticati administratia bazandu-va pe fapte, documente, situatii concrete, prin materiale de investigatie jurnalistica bine documentate.
8. Abuzuri. Reclamati abuzurile de orice fel impotriva ziaristilor, de la abuzuri fizice la cenzura in interiorul redactiei.
9. Campanii. Refuzati campaniile de presa impuse de interesele financiare, politice sau de alta natura ale patronului.
10. Autoreglementare. Intariti organizatiile profesionale, ca actori distincti in piata media (asociatii jurnalistice, sindicate, patronat etc.). Daca breasla nu se autoreglementeaza, atunci politicienii vor incerca sa intervina din exterior.
11. Agenda-setting. Promovati mai multa diversitate in subiectele prezentate. Nu lasati politicienii sa va impuna zilnic agenda si subiectele pe care sa le discutati si rediscutati la nesfarsit.
12. Echilibru versus panica. Evitati folosirea imaginilor cu potential de a induce panica in randul populatiei. Prezentati un discurs echilibrat! Mai ales, in cazul relatarilor despre producerea catastrofelor naturale. Fara atitudini grave, intrebari alarmante si irelevante, fara imagini ce promoveaza panica atunci cand ilustrati un subiect.
13. Informatii fara atribuirea sursei. Precizati sursa informatiilor citate de pe Internet.

Precizam ca acest apel a fost  lansat de ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei si Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie in luna mai 2009.

Din pacate, nu si-a pierdut actualitatea.

ActiveWatch-Agentia de Monitorizare a Presei este o organizatie de drepturile omului care militeaza pentru comunicare libera in interes public. Sustinem consolidarea accesului la informatii, a libertatii presei si a libertatii de exprimare, programele de imbunatatire a dialogului social si ne implicam in actiuni de advocacy pentru imbunatatirea politicilor publice ce vizeaza drepturile omului, mass-media si buna guvernare.

VoxPublica: Incompetența și prostia își dau mâna: Boc, Șeitan și Bogdan Hossu. Bonus: drepturile de autor În presă

Ideea impozitării suplimentare a drepturilor de autor a fost lansată la începutul anului de Șeitan și Boc. Ea a fost readusă în discuție de liderul sindical Bogdan Hossu.

“Punctul nostru de vedere este că impozitarea ar trebui să fie de maxim 16% pe salariile de până la 3.000 de lei, 25% pentru cele cuprinse între 3.000 şi 10.000 de lei şi între 38-40%, pentru veniturile ce depăşesc 10.000 de lei”, a precizat pentru Realitatea.net, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu.
“La ora actuală, drepturile de autor nu sunt aplicate cum trebuie. S-a ajuns în situaţia în care şi şoferii sunt plătiţi pe drepturi de autor. Trebuie să nu mai existe un subterfugiu, ci o definiţie super clară a ceea ce înseamnă drepturile de autor, ca să nu mai existe scăpări care prejudiciază sistemul de colectare”, a declarat Bogdan Hossu.

Din start, sindicalistul Bogdan Hossu comite o gravă eroare, confundând veniturile provenite din drepturi de autor cu veniturile salariale, deși esența contractului de drepturi de autor este fundamental diferită de cea a contractului de muncă.
Din această diferență rezultă și a doua mare eroare. Veniturile din drepturile de autor nu sunt constante. Un regizor sau scenarist poate să obțină niște sume consistente la finalul a doi ani de muncă. Un scriitor poate lucra un an sau doi la o carte. Sau poate scrie două cărți într-un an. Veniturile obținute ar trebui să-i fie suficiente și pentru perioada următoare de creație. Care poate fi mai lungă sau mai scurtă. Și atunci cum să impozitezi diferențiat? Aplici impozitarea pe lunile în care a obținut veniturile (și ajungi la 38-40%) sau pe cele în care nu are venituri. Cine poate estima cât durează la modul real cât durează perioada de documentare, lucru, creație a unui text publicistic, a unui tablou, a unui roman ori a unui film?
În fine, a treia greșeală, provine din incompetență. Din incompetența (și indolența) organelor fiscale care nu aplică legea și permit mascarea unor contracte de muncă sub forma contractelor drepturilor de autor.

Pentru a beneficia de impozitarea mai mică a drepturilor de autor, față de cea plătită pe cărțile de muncă, mulți angajatori folosesc acest tip de contracte. Practic, contractele de muncă sunt ascunse sub forma unor contracte de drepturi de autor. Obligativitatea plății CAS pentru drepturile de autor ar fi, astfel, o măsură anti-evazionistă. De fapt, este doar o dovadă a incompetenței Guvernului și a instituțiilor subordonate, care nu sunt în stare să stopeze și să să sancționeze evaziunea din domeniu. Și atunci lovesc la grămadă: atât în cei care încalcă legea, cât și în creatorii propriu-ziși, care devin ”victime colaterale”.

Cei care obțin venituri exclusiv din drepturi de autor au posibilitatea să plătească, dacă vor, CAS. Dacă nu o fac, suportă riscurile aferente. Este o prostie însă argumentul că ar fi vorba de o impozitare diferențiată, neuniformă ori discriminatorie a veniturilor obținute în urma unui contract de drepturi de autor în comparație ce cele rezultate în urma unui contract de muncă. Esența celor două tipuri de contracte este fundamental diferită. Dacă s-ar accepta un asemenea argument (cel al impozitării uniforme a veniturilor) ar însemna că ar trebui să se plătească CAS și pentru veniturile obținute din chirii, pentru dividende ori câștigurile de la bursă. Ceea ce, evident, este o aberație.

Uite ce spunea, în ianuarie, și Mihai Șeitan, ministrul Muncii, pentru a argumenta o asemenea măsură. “Este vorba despre drepturile exclusive de autor, nu este vorba şi de cei care au contracte de muncă, de creatorii care fac cărţi sau spectacole. Este vorba despre cei care sunt plătiţi exclusiv pe drepturi de autor sau convenţii civile”.

Așadar, conform lui Șeitan, dacă un scriitor, un regizor, un artist plastic ori un cercetător ar avea și un contract de muncă totul ar fi în regulă. Domnule Șeitan, domnule Boc, domnule Bogdan Hossu, creația intelectuală nu este o activitate de timp liber! Iar o carte, un film, un tablou sau un studiu științific nu se produc în fabrică! Toate acestea presupun ani de școală și o perfecționare continuă, care nu se poate face ”după progamul de lucru”. Această perfecționare continuă face parte din ”programul de lucru”!

Mai mult, ideea că cineva scrie o carte sau pictează un tablou ”la patron” vine în contradicție flagrantă cu ideea de creație liberă. Ar fi hilar să-i vedem pe investitorii în cultură alcătuind business-planuri de genul: în primul semestru al lui 2010, poeții Ion Mureșan sau Mircea Cărtărescu vor produce trei volume de poezii, pictorul Ioan Sbîrciu patru tablouri, iar psihologul Daniel David și sociologul Vasile Dâncu câte două studii științifice (exemplele sunt strict aleatorii).
Ideea asimilării contractelor de drepturi de autor contractelor de muncă nu este, așadar, doar ilegală, ci și o mostră de incompetență, prostie și cinism etalate de guvernanți și sindicaliști deopotrivă.

Bonus: Drepturile de autor în mass-media

Pentru că problema legată de drepturile de autor are aplicație și în presă, am mai scris un text în ianuarie, pe care îl reiau cu această ocazie.
Dezbaterea a pornit de la o premisă greșită, de tip sindicalist, conform căreia contractul de drepturi de autor ar reprezenta o modalitate prin care angajatorul (patronul) eludează legea, plătind mai puține impozite. Ideea e de două ori falsă: 1. pentru că face referire la punctul de vedere al angajatorului (patronului), nu al jurnalistului; 2. pentru că pornește de la confuzia existentă între veniturile rezultate din contractele de drepturi de autor și contractele de muncă (a căror esență juridică este fundamental diferită).
Mentalitatea de tip sindicalist este și cea care a generat, de altfel, concluzia că un jurnalist este un ”angajat”.

1. Cartea de muncă – subordonare

Un jurnalist care practică această profesie cu vocație și cu pasiune știe că scrie pentru cititori, nu pentru patron. Firma, instituția, patronul sunt cei care intermediază și monetizează munca lui, obținând propriile lor beneficii (materiale sau de altă natură). Atenție însă, între un jurnalist care lucrează ”pe drepturi de autor” și angajator NU există relații de subordonare. Ierarhia în acest caz este doar una formală, care permite funcționarea sistemului, nu una legală. Un contract de drepturi de autor este un contract pe orizontală, în care părțile se află pe poziții de egalitate (doar o negociere proastă putând să schimbe acest lucru) – jurnalistul predă articolul/materialul, firma îl cumpără și îl transformă în venituri.
Ierarhia și, implicit, subordonarea apar doar în momentul semnării unui contract de muncă. Contractul de muncă este un contract pe verticală. De aici și legitimitatea sancțiunilor pentru nerespectarea sarcinilor ”de serviciu”. De aceea mi se pare cel puțin straniu să fii liber, să ai privilegiul de a face doar ceea ce îți place și este în acord cu convingerile tale și tu să îți dorești să devii ”angajat” cu carte de muncă, cu toate subordonările care rezultă din acest lucru!

2. Cartea de muncă în presă – plafonare

În domeniul presei, contractele de muncă pentru jurnaliști sunt surse de plafonare și ineficiență. Am avut ocazia să constat pe viu, de nenumărate ori, transformările pe care le suferă un jurnalist din momentul în care își schimbă statutul de la ”plata cu bucata” la ”angajat cu carte de muncă”. Entuziasmul, creativititatea, ideile inedite, energia se diluează brusc și sunt înlocuite de știri și materiale ”la normă” – declarații de presă, comunicate, conferințe de presă etc. Jurnalistul nu mai lucrează pentru calitatea semnăturii proprii (în unele cazuri nici nu-l mai interesează dacă materialele lui sunt semnate sau nu), ci pentru justificarea cărții de muncă.

Așa s-a dezvoltat mentalitatea ”umplerii” ziarului, a grupajului de știri ori a paginii de internet, mentalitate conform căreia, indiferent de calitatea produsului jurnalistului există cineva (patronul) care, la final de lună, plătește acest produs. Nu înțeleg de ce sunt unii care încă se mai miră că jurnaliștii nu mai scriu demult pentru public. E simplu: pentru că marfa lor nu mai este adresată publicului, ci patronului, cu care au încheiat un contract de muncă sau un contract de drepturi de autor, dar pe care ei (jurnaliștii) îl asimilează tot cu un contract de muncă. Patronul este un cumpărător sigur, care plătește en-gros, fără să fie prea atent la detalii. Publicul (cititorul) e un cumpărător ciufut, care alege de pe taraba ta doar ceea ce-i place (dacă îi place), lăsând deoparte marfa proastă, stricată ori perimată.

3. Cartea de muncă – mai puține venituri

Ideea conform căreia dintr-un contract de drepturi de autor se câștigă mai puțin decât dintr-un contract de muncă este, din nou, falsă. Am debutat în presă în primăvara lui 1993. În cei aproape 17 ani (calendaristici) am lucrat pentru diferite ziare locale sau naționale. În paralel, timp de 12 ani am lucrat și în radio, la Radio Cluj. Așadar, cumulat pe toate instituțiile, ar veni aproximativ 29 de ani. Din tot acest timp, în cartea de muncă am ”vechime” de ceva mai mult de… 6 (șase) ani. Din acești șase ani, un an figurează ca jurist-consult (pentru că mă ocupam și de acest aspect la unul dintre ziare) și trei ani reprezintă perioada în care fost am redactor-șef la ”Clujeanul”, funcție care presupune multe atribuții administrative, diferite de munca propriu-zisă de jurnalist.

Cu toate acestea, de fiecare dată, având posibilitatea, oferită de contractul de drepturi de autor, să colaborez cu mai multe instituții, veniturile au fost, în mod constant, peste media celor ale colegilor mei cu carte de muncă. A fost chiar o situație, spre sfârșitul anilor 90, în care, fiind plătit ”la bucată”, aveam venituri nete de trei ori mai mari decât ale colegilor reporteri de la ziar și de două ori mai mari decât cele ale redactorului șef. Asta fără veniturile pe care le aveam de la radio. Când reprezentanții patronatului au încercat să mai taie din aceste venituri, aducând în discuție salariile colegilor, le-am replicat scurt: ”să le fie de bine, ei au carte de muncă”. Și le-am pus în vedere că dacă vor să-mi ”taie” din venituri, alternativele sunt evidente: fie o să scriu mai puțin, fie o să-mi caut un alt ziar cu care să colaborez. Au renunțat.

4. Și, totuși, de ce carte de muncă?

Așadar, sumarizând, nu-i înțeleg pe jurnaliștii care vor să renunțe la contractele de drepturi de autor în detrimentul unui contract de muncă. La început am crezut și eu în mirajul ”siguranței” oferite de cartea de muncă. M-am lecuit în momentul în care am înțeles ce pierd: libertatea de a-mi alege subiectele, de a-mi face propriul program (îmi cer scuze pe această cale unora dintre foștii mei șefi pe care i-am exasperat, dar care nu prea aveau ce-mi face în lipsa unui contract de muncă – ori îmi acceptau toanele, ori renunțau la colaborarea cu mine), lipsa unor relații de subordonare și, nu în ultimul rând, posibilitatea de a colabora (la modul corect) cu mai multe instituții media în același timp. Implicit de a avea și beneficii materiale mai mari.

Dar, până la urmă, și această neînțelegere are o explicație. După cum spuneam, există două categorii de jurnaliști: cei care își exercită profesiunea cu dedicație (acceptându-i caracterul ei vocațional/liberal, cu tot ce decurge din asta), respectiv cei care o consideră (doar) o meserie aducătoare de venit, cu program fix și produse executate ”la normă”. Și, cum există și libertatea de opțiune, fiecare poate alege categoria din care dorește să facă parte.

Fabrica de hârtie de la Letea va mai funcţiona zece zile, după care va fi închisă, a declarat în exclusivitate pentru paginademedia.ro proprietarul fabricii, Dumitru Sechelariu. Fabrica, spune Sechelariu, va intra în conservare.

De ce a luat această decizie?

Dumitru Sechelariu, în exclusivitate pentru Paginademedia.ro: (continue reading…)

Iata un comunicat al TVR-ului din care intelegem ca CV Tudor a facut o plangere penala impotriva PDG al TVR Alexadru Sassu:

Bucureşti, 8 februarie 2010

Am luat act de plângerea penală depusă împotriva mea, recent de  preşedintele Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, care acuză lipsa de promovare în programele Televiziunii Române, a domniei sale şi a formaţiunii pe care o conduce.
În acest sens, îi reamintesc domnului preşedinte PRM, Corneliu Vadim Tudor că în perioada în care formaţiunea pe care o reprezintă a avut calitatea de partid parlamentar, aceasta a beneficiat de prezenţa în programele şi emisiunile SRTv în conformitate cu prevederile legii.
De asemenea, din momentul în care domnul C.V. Tudor a devenit europarlamentar, Societatea Română de Televiziune prin programele sale a adus la cunoştinţa opiniei publice, luările de poziţie sau iniţiativele de interes public ale domniei sale.
De altfel, SRTv va acţiona şi în continuare în acelaşi mod, promovând toate iniţiativele importante pe plan naţional sau european, întreprinse de europarlamentarii români, indiferent de apartenenţa lor politică.
Personal consider acţiunea domnului preşedinte PRM, Corneliu Vadim Tudor drept o formă de presiune, o ingerinţă în activitatea editorială a SRTv, aşa cum este aceasta definită la art. 8 din Legea 41/1994.
Totodată, consider că instituţiile democratice, cu responsabilităţi în sancţionarea publică a unor astfel de ingerinţe în activitatea unei instituţii de media (Parlamentul României,      mass-media, Organizaţiile Neguvernamentale de profil etc.),  ar trebui să ia, încă o dată atitudine, faţă de astfel de practici de presiune.

Alexandru Sassu
Preşedinte Director General al SRTv

care se gaseste aici

Hotnews

Cele mai multe ziare centrale au inregistrat o scadere a vanzarilor in cel de-al treilea trimestru al acestui an, comparativ cu trimestrul precedent, potrivit ultimelor date BRAT. Singurele ziare centrale care au inregistrat, dupa totalul vanzarilor medii pe aparitie, o crestere fata de trimestrul al doilea sunt Adevarul, Cancan si Pro Sport.

Daca, pe parcursul verii, scaderea vanzarilor este normala, anul acesta trimestrul al treilea a fost marcat, pe piata presei scrise, si de decizia mai multor publisheri de a sista total sau partial distributia prin fosta Rodipet. Iar in cazul Cotidianul se remarca o scadere dramatica a vanzarilor incepand cu luna august, cand la conducerea ziarului a venit Cornel Nistorescu, vanzarile cu bucata scazand cu mai mult de jumatate in septembrie fata de iulie.

Publicatie – Vanzari T3 2009 – Vanzari T2 2009 – Vanzari S1 2009

• Click: 201.527 – 222.300 – 212.737
• Libertatea: 186.737 – 192.372- 195.445
• Adevarul: 114.158 – 109.230 – 95.657
• Cancan: 83.467 – 81.465 – 90.843
• Gazeta Sporturilor: 60.441 – 66.445 – 67.073
• Jurnalul National: 56.059 – 73.828- 64.483
• Pro Sport: 47.269 – 43.800- 40.771
• Romania libera: 45.144 – 47.113 – 48.754
• Evenimentul zilei: 32.250 – 34.732 – 36.333
• Ziarul Financiar: 15.676 -16.489 – 15.781
• Gandul: 13.748 – 15.257 – 16.082
• Ziua: 11.033 -12.011 – 11.991
• Business Standard – 9.718 – 11.036 – 10.975
• Curierul national: 8.382- 10.903 – 10.789
• Cotidianul: 6.300 -11.152 – 11.500 (scadere dramatica in august-septembrie, dupa venirea lui Cornel Nistorescu la conducerea ziarului)

document adoptat în reuniunea COM din 23-24 octombrie 2009

Cod Deontologic Unic

1. JURNALISTUL ŞI MASS-MEDIA

1.1 Jurnalistul este persoana care se ocupă de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate.

1.2. Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale şi prezentul Cod Deontologic.

1.3. În accepţiunea acestui cod, mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor de informare în masă  indiferent de platforma tehnologică, înfiinţate şi administrate în acest  scop.

2. INTEGRITATE

2.1. Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia si abuzul de orice fel.

2.2 Jurnalistul are dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a instituţiei mass media.

2.3. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.

2.4. Jurnalistul are dreptul la clauza de conştiinţă. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligaţia jurnalistului de a informa publicul cu bună-credinţă.

2.5. Implicarea jurnalistului în orice negocieri privind vânzarea de spaţiu publicitar sau atragerea de sponsorizări este interzisă.

3. CONFLICTE DE INTERESE

3.1. Jurnalistul va evita să se afle într-o situaţie de conflict de interese. Instituţiile mass media vor asigura jurnalistului un mediu de lucru în care se practică o separare totală a activităţilor jurnalistice de cele economice.

3.2. Pentru a evita conflictele de interese, se recomandă ca jurnalistul să nu fie membru al vreunui partid politic.

3.3. Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret.

3.4. Jurnalistul trebuie să depună anual o declaraţie de interese la conducerea instituţiilor mass-media la care este angajat sau cu care colaborează. Se recomandă ca mass-media să facă publice online respectivele declaraţii. Jurnalistul poate decide unilateral să îşi facă publică declaraţia de interese pe site-ul unei organizaţii profesionale.

4. CADOURI, SPONSORIZĂRI ŞI ALTE BENEFICII

4.1. Folosirea statutului de jurnalist şi a informaţiilor obţinute în exercitarea meseriei pentru a obţine beneficii personale sau în favoarea unor terţe părţi este inacceptabilă şi constituie o gravă încălcare a normelor deontologice.

4.2. Jurnalistul nu va accepta cadouri în bani, în natură sau orice alte avantaje care îi sunt oferite pentru influenţarea actului jurnalistic. Se permite acceptarea de materiale promoţionale sau a altor obiecte cu valoare simbolica. Dacă un jurnalist participă la deplasări în interes de serviciu la care a fost invitat, va face publică modalitatea de finanţare a deplasării.

4.3. În exercitarea profesiei şi în relaţiile pe care le întreţine cu autorităţile publice sau cu diverse persoane juridice de drept privat (societăţi comerciale, fundaţii, asociaţii, partide, etc), jurnalistului îi sunt interzise înţelegeri care ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa sa.

5. CORECTITUDINE

5.1. Jurnalistul care distorsionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii nefondate, plagiază, foloseşte fără drept fotografii sau înregistrări audio-video sau defăimează săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate.

5.2. Jurnalistul va atribui citatele cu acurateţe. Citatele trebuie să fie exacte, iar în cazul citării parţiale, jurnalistul are obligaţia de a nu denatura mesajul persoanei citate.

5.3. În spiritul corectei informări a publicului, în cazul autorilor de produse jurnalistice care nu deţin statutul de jurnalişti profesionişti, se impune precizarea statutului acestora.

5.4. Este obligatorie separarea clară a produselor jurnalistice de cele realizate în scop publicitar. Materialele în scop publicitar vor fi marcate distinct şi vor fi prezentate astfel încât să nu poată fi confundate cu cele jurnalistice.

6. VERIFICAREA INFORMAŢIILOR

6.1. Jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a verifica informaţiile înainte de a le publica. Informaţiile false sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate.

7. RECTIFICAREA ERORILOR

7.1. Jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate.

7.2. Dreptul la replică se acordă atunci când cererea este apreciată ca fiind îndreptăţită şi rezonabilă. Dreptul la replică se publică în condiţii similare cu materialul jurnalistic vizat, în cel mai scurt timp posibil. Dreptul la replică poate fi solicitat în termen de 30 de zile calendaristice de la apariţia produsului jurnalistic.

8. SEPARAREA FAPTELOR DE OPINII

8.1. În relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună-credinţă.

8.2. Jurnalistul nu are dreptul să prezinte opinii drept fapte. Jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a separa faptele de opinii.

8.3. Jurnalistul trebuie să exprime opinii pe o bază factuală.

9. VIAŢA PRIVATĂ

9.1. Jurnalistul este dator să respecte dreptul la viaţa privată şi demnitatea persoanelor (inclusiv aspectele care ţin de familie, domiciliu şi corespondenţă).

9.2. Amestecul în viaţa privată este permis numai atunci când interesul public prevalează în faţa protecţiei imaginii persoanei. În astfel de cazuri, îi este permis jurnalistului să prezinte public fapte şi informaţii care privesc viaţa privată.

10. PROTECŢIA VICTIMELOR

10.1. Identitatea victimelor accidentelor, calamităţilor, infracţiunilor, cu precădere cele ale agresiunilor sexuale, nu trebuie să fie dezvăluită, cu excepţia situaţiei în care există acordul acestora sau al familiei (când persoana nu este în măsură să-şi dea acordul) sau când prevalează interesul public. De acelaşi regim de protecţie a identităţii beneficiază şi persoanele defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilităţi,  refugiaţi, etc.).

11. PROTECŢIA MINORILOR

11.1. Jurnalistul va proteja identitatea minorilor implicaţi în evenimente cu conotaţie negativă (accidente, infracţiuni, dispute familiale, sinucideri, etc), inclusiv ca martori. În acest sens, înregistrările video şi fotografiile vor fi modificate pentru protejarea identităţii minorilor.

11.2. Fac excepţie situaţiile în care interesul public cere ca minorii să fie identificaţi. De asemenea, fac excepţie cazurile în care jurnalistul acţionează, cu acordul părinţilor sau tutorilor, în interesul superior al minorului.

12. DETALIEREA ELEMENTELOR MORBIDE

12.1. Jurnalistul va evita descrierea detaliate de tehnici şi metode infracţionale, tehnici suicidale, vicii şi nu va utiliza imagini violente şi alte elemente morbide. De asemenea, jurnalistul va evita să provoace, să promoveze şi să dezvolte subiecte de presă pe marginea unor evenimente morbide. Infracţiunile, crimele, terorismul, precum şi alte activităţi crude şi inumane nu trebuie încurajate sau prezentate într-un mod pozitiv.

13. DISCRIMINAREA

13.1. Jurnalistul este dator să nu discrimineze şi să nu instige la ură şi violenţă. Se vor menţiona rasa, naţionalitatea sau apartenenţa la o anumită comunitate (religioasă, etnică, lingvistică, sexuală, etc) numai în cazurile în care informaţia este relevantă în cadrul subiectului tratat.

14. PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE

14.1. Jurnalistul este dator să respecte prezumţia de nevinovătie, astfel încât nici un individ nu va fi prezentat drept făptuitor până când o instanţă juridică nu se va fi pronunţat, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă.

14.2. Nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să îşi exprime punctul de vedere. În cazul unor păreri divergente, jurnalistul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate.

15. PROTECŢIA SURSELOR

15.1. Jurnalistul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea surselor în cazul în care acestea solicită acest lucru, dar şi în cazul în care dezvăluirea identităţii surselor le poate pune în pericol viaţa, integritatea fizică şi psihică sau locul de muncă.

15.2. Protecţia secretului profesional şi a confidenţialităţii surselor este în egală măsură un drept şi o obligaţie al jurnalistului.

16. TEHNICI SPECIALE DE COLECTARE A INFORMAŢIILOR

16.1. Ca regulă generală, jurnalistul va obţine informaţii în mod deschis şi transparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigaţie jurnalistică este justificată atunci când există un interes public şi când informaţiile nu pot fi obţinute prin alte mijloace.

16.2. Utilizarea tehnicilor speciale de investigaţie trebuie să fie menţionată explicit în momentul publicării informaţiilor.

CONVENTIA ORGANIZATIILOR DE MEDIA DIN ROMANIA

AUTOREGLEMENTAREA IN MASS MEDIA DIN ROMANIA

- DOCUMENT DE POZITIE –

ORGANIZAREA GRUPULUI PENTRU BUNE PRACTICI JURNALISTICE

Octombrie 2009

Prezentul document a fost elaborat in cadrul reuniunii Conventiei Organizatiilor de Media, desfasurata la Bucuresti, in zilele de 23 – 24 octombrie.

La reuniune au participat reprezentantii organizatiilor membre COM, Asociatiei Jurnalistilor din Romania si ai Federatiei Romane a Jurnalistilor MediaSind.

Participantii au convenit asupra urmatoarelor principii de organizare a GRUPULUI PENTRU BUNE PRACTICI JURNALISTICE (mecanismul de implementare a setului unic de documente de autoreglementare):

Misiunea

GRUPUL PENTRU BUNE PRACTICI JURNALISTICE isi propune să contribuie la imbunatatirea calitatii actului jurnalistic prin semnalarea publica si sanctionarea morala a derapajelor de natura deontologica de care se fac responsabili jurnalistii si companiile de presa si prin promovarea de programe de educatie in domeniul eticii jurnalistice si al consumului de presa.

Componenta GRUPULUI PENTRU BUNE PRACTICI JURNALISTICE

Grupul va fi compus din toate organizatiile care adopta Codul de bune practici. Fiecare organizatie va fi reprezentata de o persoana in cadrul Grupului.

Criterii de aderare la codul unic si la GRUPUL PENTRU BUNE PRACTICI JURNALISTICE

Grupul este format, in primele 6 luni de functionare, dintr-un comitet de initiativa. Acestia vor deveni membri fondatori ai Grupului la infiintarea legala a acestuia. Pot adera companii de presa si organizatii neguvernamentale de media (asociatii, fundatii) si sindicate.

Aderarea la comitetul de initiativa se face pe baza urmatoarelor documente:

-          cerere tip de adeziune semnata si stampilata;

-          2 recomandari de la oricare dintre organizatiile membre in Conventia Organizatiilor de Media, AJR, CRP sau MediaSind (in momentul infiintarii legale, recomandarile vor fi date de organizatiile membre in Grup);

-          o copie dupa actele constitutive ale asociatiei sau companiei.

Organizarea GRUPULUI PENTRU BUNE PRACTICI JURNALISTICE

Dupa infiintare, Grupul va lua decizii printr-o comisie compusa din reprezentanti ai profesiei, ai societatii civile si ai publicului.

Obiectivul principal al activitatii comisiei va fi respectarea Codului Deontologic Unic, recunoascuta printr-un Certificat de Bune Practici Jurnalistice.

Atributiile principale ale comisiei sunt: analizeaza incalcarile codului si comunica public concluziile acestor analize.

Grupul va elabora o carta a consumului de presa.

Certificatul de Bune Practici Jurnalistice (CBPJ)

Ce este

O dovadă a faptului că mass-media (publicaţia scrisă, postul TV sau radio sau web-site-ul) care îl deţine impune (prin reglementări interne, prin atitudinea managementului şi prin practica de zi cu zi) respectarea CDU (Codul Deontologic Unic) de către angajaţi şi colaboratori şi, pe cale de consecinţă, este o sursă de informare publică respectabilă şi credibilă.

Cui se acordă

Produselor jurnalistice care aparţin unor membri ai Grupului.

De asemenea ar putea fi acordat doar unui produs anume (supliment, secţiune, emisiune etc.) publicat într-o astfel de media care nu solicită certificarea integrală.

În ce condiţii se acordă

1. Publisherul este membru al Grupului.

2. Publisherul solicită acest certificat pentru respectivul produs sau mass-media.

3. În cazul în care solicitarea este pentru certificarea integrală a unei mass-media publisherul se obligă să facă distincţia clară între produsele jurnalistice şi alte produse (divertisment, ficţiune, artă etc.) publicate şi care nu respectă CDU.

Cum se foloseşte de către deţinător

Principala utilizare a CBPJ va fi pentru creşterea brandului prin asociere (asemănător cu BRAT dar cu impact incomparabil mai mare la public). Astfel:

-          produsul certificat CBPJ, va putea fi marcat corespunzător;

-          se va putea uza de CBPJ în toate acţiunile şi toate formele de promovare, construcţie de brand etc., atât ale produsului cât şi ale publiserului;

-          va putea fi folosit de publisher ori de câte ori consideră că este nevoie să-şi demonstreze buna-credinţă, inclusiv în justiţie.

Avantaje

1. De fiecare dată când va fi promovat CBPJ, el va promova şi ideile care stau la baza întregii nostre acţiuni. Prin promovarea CDU şi a spiritului său, CBPJ devine un mijloc ideal de educare a publicului pentru a discerne, aprecia şi căuta produsele media de calitate în defavoarea celor de tip tabloid.

2. Va permite elaborarea unei politici de sancţionare concretă – complemetară blamării publice – din partea Comisiei împotriva celor care încalcă CDU:

- Va putea fi elaborat un sistem de puncte de penalizare (asemănător sancţiunilor de circulaţie), care să poată duce, dacă este cazul, inclusiv la retragerea CBPJ. De ex.: 3 puncte pentru orice abatere de la CDU cu posibilitatea de reducere până la 1 punct în caz de circumstanţe atenuante (condiţii speciale în care s-a produs abaterea, acţiunea ulterioară cu bună-credinţă pentru corectare etc.) dar şi de majorare nelimitată în caz de circumstanţe agravante (recidivă, încercarea de a obţine nemeritat avantaje competitive sau câştiguri materiale directe, încercarea de intimidare a părţii vătămate etc.). Punctele se cumulează şi, la 40 de puncte/an se retrage CBPJ. Punctele se prescriu după un an.

- Un produs căruia i-a fost retras CBPJ va putea fi re-certificat numai după ce publisherul aduce dovezi convingătoare că a depus eforturi concrete pentru remiederea problemelor care au dus la retragerea CBPJ. Un produs căruia i-a fost retras CBPJ pentru a treia oară nu va mai putea fi certificat niciodată.

- Comisia ar putea face publică în permanenţă (on-line) situaţia „punctajului” fiecărui produs certificat, alcătuind clasamente şi/sau ataşând punctajului un calificativ. De ex.: 0-6 pcte/an = EXCELENT, 7-12 pcte/an = FB, 13-20 pcte/an = B, 21-30 pcte/an = S, peste 30 pcte/an = NS.

la CNA unii sunt mai breji decat altii.

iata cum Radio Itsy Bitsy a impuscat 10 licente  dintr-o data:

Rezultatele concursului de acordare

a unui pachet de frecvenţe pentru înfiinţarea unui serviciu tematic de programe de radiodifuziune destinat copiilor

Consiliul Naţional al Audiovizualului i-a audiat în data de 8 septembrie 2009 pe reprezentanţii societăţilor şi asociaţiilor înscrise la concursul de acordare a unui pachet de frecvenţe pentru înfiinţarea unui serviciu tematic de programe de radiodifuziune destinat copiilor.

În urma audierilor, CNA a acordat licenţe audiovizuale pentru frecvenţe pentru înfiinţarea unui serviciu tematic de programe de radiodifuziune destinat copiilor următorilor solicitanţi:

• · Alba Iulia (Alba) – 91.900 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Alexandria (Teleorman) – 106.900 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Baia Mare (Maramureş) – 95.300 Mhz – S.C. RADIO MARIA S.R.L. ORADEA (RADIO MARIA);
• · Botoşani (Botoşani) – 95.000 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Cluj-Napoca (Cluj) – 107.300 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Giurgiu (Giurgiu) – 91.300 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Hunedoara (Hunedoara) – 96.900 Mhz – S.C. SIMION COMMUNICATION S.R.L. TIMIŞOARA (RADIO GOGO);
• · Reşiţa (Caraş-Severin) – 87.900 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• Sfântu Gheorghe (Covasna) – 90.200 Mhz – S.C. IMPACT MEDIA S.R.L. SUCEAVA (RADIO IMPACT FM JUNIOR);
• · Sibiu (Sibiu) – 97.500 Mhz – S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Topolog (Tulcea) – 88.300 Mhz - S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• · Tulcea (Tulcea) – 89.500 Mhz - S.C. ON AIR STUDIO S.R.L. BUCUREŞTI (RADIO ITSY BITSY);
• Târgu Jiu (Gorj) – 92.300 Mhz – S.C. SIMION COMMUNICATION S.R.L. TIMIŞOARA (RADIO GOGO).

Serviciul Comunicare şi Relaţii cu Publicul

Şef Serviciu,