Cat de corecte sunt noile cifre de audienta TV? TVR cere sa fie verificat felul cum sunt masurate audientele televiziunilor

La doar cateva saptamani de cand compania Kantar Media a inceput sa furnizeze datele de audienta TV in locul GfK Romania, au aparut dispute privind valabilitatea acestor cifre. TVR este prima televiziune care ridica problema corectitudinii, printr-o scrisoare transmisa deja Asociatiei Romane pentru Masurarea Audientelor (ARMA). Potrivit unor surse HotNews.ro, TVR cere ARMA, intre altele, sa verifice “riguros” felul cum sunt masurate audientele TV de la inceputul anului si sa dea explicatii pentru “o serie de inadvertente” in rezultatele de pana acum.

• Datele de audienta TV sunt principalul instrument folosit de companii si agentii pentru alocarea bugetelor de publicitate la posturile de televiziune.
• Kantar Media a fost selectata, in urma cu un an, sa masoare audientele TV incepand cu 1 ianuarie 2012, in locul GfK Romania, care a masurat audientele in ultimii ani. Beneficiarul masuratorilor este Asociatia Romana pentru Masurarea Audientelor (ARMA), ce reuneste cele mai multe posturi TV, agentii de publicitate si clienti de publicitate din Romania.

citeste mai departe pe Hotnews

Din ce in ce TVR Info seaman cu celelalte posturi care-si zic de stiri!

Explicatia e simpla: au importat oamenii de la celelalte si a iesit un melanj kkniu cu amestec de tabloide si PDL.

Eu ii inteleg pe fostii reprimati din Realitatea, Money Channel si A3 ca sunt satui sa dea in PDL, dar niuci asa sa ii pupe pe guvernanti.

Daca ne luam dupa masuratorile legale, mai precis cat a vorbit unul si cat a vorbit celalalt, s-ar putea sa iasa bine. Daca ne luam dupa calitatea oamenilor invitati, iese altceva, daca ne luam dupa orientarea jurnalistilor, iar iese alta socoteala.

Pacat ca Andi Lazescu nu si-a gasit alti oameni … dar nici eu nu stiu de unde ar putea sa-i ia fara mintea pervertita de audienta si de politica. Sa nu uitam ca TVR-ul prin toate canalele pe care le are nu trebuie sa lupte pentru audienta in asa mare masura cu celelalte posturi comerciale, deoarece misiunea este de a informa si educa si nu de a distra!

Cosmin Pacuraru

Dupa retragerea candidatului PLDM si anuntul ca actualul primar Chrtoaca este sprijinit de PLDM, iata ce reclama electorala apare azi pe site-ul UNIMEDIA:

Mediafax

Aproape două treimi (64%) dintre românii din mediul urban folosesc internetul, iar dintre aceştia 71,4% îl accesează zilnic, în special de acasă, potrivit studiului “Românii şi Internetul”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).

Studiul privind utilizarea Internetului în România şi comportamentul internautic al românilor a fost realizată în perioada 23-24 februarie, pe un eşantion de 1.146 de persoane din mediul urban.

Un sfert dintre respondenţi se declară “foarte interesaţi” de internet, iar 37% “interesaţi”, în timp ce 18% nu se arată atraşi de aceste servicii. O treime dintre utilizatorii români navighează zilnic între o oră şi trei ore, iar aproape 30% între 30 de minute şi o oră.

Cele mai răspândite metode de conectare, de acasă, sunt prin telefon fix şi cablu, cu ponderi de 46%, respectiv 45%. Conexiunea prin bandă largă nu este folosită decât de 6% dintre repondenţi.

În schimb, conexiunea la internet cea mai răspândită la serviciu şi în şcoli este cea prin cablu, fiind folosită de 26% dintre respondenţi. Conexiunea prin telefon fix are o pondere de 13%%, iar cea broadband de 4%.

Dintre furnizorii de servicii de internet, mai mult de jumătate dintre utilizatorii sunt clienţi ClickNet/Romtelecom (52%), următorii clasaţi fiind RCS&RDS (21%) şi UPC (9%). În acelaşi timp, 4% dintre utilizatorii de internet din România se conectează prin servicii furnizate de principalii doi operatori de telefonie mobile, Orange (2%) şi Vodafone (2%).

Cel mai utilizat browser, în România, cu o pondere de 34,3% dintre respondenţi, este Google Chrome, acesta fiind urmat de Mozilla Firefox (30,6%) şi de Internet Explorer (27,8%). În acelaşi timp, cel mai utilizat motor de căutare este Google (89,2%), fiind urmat, la mare distanţă, de Yahoo! (8,8%).

Cel mai folosit serviciu de e-mail este cel furnizat de Yahoo! (76,1%), în timp ce numai 9,2% dintre respondenţi folosesc serviciul Gmail şi 1,8% Hotmail. De asemenea, serviciul de mesagerie al Yahoo! este utilizat de către 71,3% dintre respondenţi, iar 10,5% accesează Google talk, 5,3% serviciul Skype, iar “Windows messenger” este folosit de 2,5% dintre români.

În scop personal, aproape toţi românii (96%) folosesc internetul pentru informare, iar 83% pentru e-mail, iar pentru cumpărături şi plata facturilor ponderea este situată în jurul a 30%.

În studiul IRES se arată că 88% dintre românii din mediul urban au telefon mobil, iar dintre aceştia 59% au abonament, iar 52% folosesc serviciile cu cartelă pre pay. Accesul la internet de pe telefonul mobil este folosit de 15% dintre posesorii de telefoane mobile, chiar dacă ponderea celor care au aceste servicii incluse în abonamente este de 22%.

Institutul National de Statistica ne anunta ca dispar canale media.

Care sunt cele care dispar? Cele care nu se sustin pe principiile economiei de piata ci cele destinate presiunii politice si manipularii deoarece patronatele nu mai au bani sa le sustina!

graficul: Finaciarul

Bucuresti, 17 mai 2010

Apel la profesionalism

ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei face apel la profesionalismul si buna-credinta a tuturor institutiilor de presa din Romania.

Pe fundalul numeroaselor evenimente politico-economice si sociale care afecteaza in aceasta perioada agenda publica, ActiveWach – Agentia de Monitorizare a Presei isi exprima increderea in capacitatea profesionala si discernamantul tuturor actorilor care comunica public, in spiritul protejarii si promovarii interesului public.

Lansam un apel la moderatie si precautie in prezentarea evenimentelor si opiniilor care se formuleaza in aceasta perioada. Incurajam dezbaterile si analizele fundamentate, in spiritul informarii corecte a publicului. Sustinem orice demers jurnalistic temeinic, care nu este viciat de interpretari si speculatii excesive. Consideram ca presa, in ansamblul ei, este un actor vital in realitatea sociala si numai printr-un comportament echilibrat si profesionist poate servi, cu adevarat, publicului larg.

APEL catre jurnalisti, organizatii profesionale, sindicate media, patronate

1. Zvonuri si Speculatii. Nu prezentati sau comentati zvonuri ca informatii si stiri. Introducerea de zvonuri in circuitul informational inseamna validarea lor (in special atunci cand sunt prezentate de canalele de stiri).
2. Impostura. Promovati competenta – promovati persoane relevante pe domeniile in discutie, persoane pe care le recomanda CV-ul profesional, competenta dovedita anterior, specializarea.
3. Comentatori de serviciu. Nu exista nici ziaristi, nici politicieni multilateral-dezvoltati, cu competente si capabili sa aduca informatii pertinente pentru orice domeniu in discutie.
4. Scenaristi versus Jurnalisti. Mentionati vizibil jurnalistii si demarcati-i de entertaineri, infotaineri, comentatori, analisti, editorialisti, ghicitori sau scenaristi. Nu amestecati categoriile. Pentru invitatii permanenti sau cvasi-permanenti, postati online CV-urile lor si mentionati daca pentru prestatia de analiza televizata sunt remunerati si de catre cine.
5. Angajati. Precizati relatia invitatului cu persoana sau subiectul dezbatut (avocat, ziarist angajat, partener de afaceri etc.).
6. Judecatori. Sprijiniti separatia puterilor in stat, nu va erijati in judecatori, nu faceti presiune asupra instantelor sa ia o anumita decizie.
7. Investigatie. Criticati administratia bazandu-va pe fapte, documente, situatii concrete, prin materiale de investigatie jurnalistica bine documentate.
8. Abuzuri. Reclamati abuzurile de orice fel impotriva ziaristilor, de la abuzuri fizice la cenzura in interiorul redactiei.
9. Campanii. Refuzati campaniile de presa impuse de interesele financiare, politice sau de alta natura ale patronului.
10. Autoreglementare. Intariti organizatiile profesionale, ca actori distincti in piata media (asociatii jurnalistice, sindicate, patronat etc.). Daca breasla nu se autoreglementeaza, atunci politicienii vor incerca sa intervina din exterior.
11. Agenda-setting. Promovati mai multa diversitate in subiectele prezentate. Nu lasati politicienii sa va impuna zilnic agenda si subiectele pe care sa le discutati si rediscutati la nesfarsit.
12. Echilibru versus panica. Evitati folosirea imaginilor cu potential de a induce panica in randul populatiei. Prezentati un discurs echilibrat! Mai ales, in cazul relatarilor despre producerea catastrofelor naturale. Fara atitudini grave, intrebari alarmante si irelevante, fara imagini ce promoveaza panica atunci cand ilustrati un subiect.
13. Informatii fara atribuirea sursei. Precizati sursa informatiilor citate de pe Internet.

Precizam ca acest apel a fost  lansat de ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei si Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie in luna mai 2009.

Din pacate, nu si-a pierdut actualitatea.

ActiveWatch-Agentia de Monitorizare a Presei este o organizatie de drepturile omului care militeaza pentru comunicare libera in interes public. Sustinem consolidarea accesului la informatii, a libertatii presei si a libertatii de exprimare, programele de imbunatatire a dialogului social si ne implicam in actiuni de advocacy pentru imbunatatirea politicilor publice ce vizeaza drepturile omului, mass-media si buna guvernare.

V-aţi întrebat vreodată de ce nu va ajung banii, de ce copiii dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebuiâ să vă servească, de ce nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce fetele poartă de aproape 2 ani cisme în miezul verii ? Sunt convins că v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează voi încerca să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare este, de obicei, “Nu pot”.
Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţieipe scurt MTP-uri.Precizez că în cele ce urmează cuvintele “citititor” , “telespectator” şi “cetăţean român” vor fi înlocuite cu “bizon”şi/sau “fraier”

MTP -1
În fiecare zi pe toate canalele media oferă-i fraierului un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe câţi de mulţi bani are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin, fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui personaj. Apoi oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări colorate. Nu la fel de bine dar destul de eficiente sunt şi informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un act caritabil. Toate aceste situaţii  au menirea de a fi comentate de către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa între el şi acel personaj  i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se sufocă în autobuz, şeful urlă la el ca la un animal, iar la cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.
MTP – 2
În fiecare zi pe toate canalele media explică-i bizonului de unde să îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a înţeles toate astea combină totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe estegaranţia pentru creditul tau imobiliar (deşi  în reclama TV, el  cântă şi se scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe creier), doctoriţa lu’ peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (deşi o  parvenită, complet lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan(un semianalfabet care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea de sute de euro pe lună la mobil. Apoi nu uita să mănânci margarină de care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă cu căldură. După asta ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din occident, dar produse sub franciză la noi.
MTP – 3
În fiecare zi pe toate canalele media dezvăluie-i bizonului prin ştiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l : fă un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoidă: “A furat el dar şi face!” Prin această metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper arată-i fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie sau primesc pedepse cu suspendare.
MTP – 4
În fiecare zi pe toate canalele media arată-i fraierului informaţii ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi, spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori, pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP – 2  şi MTP -3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierulva întreprinde treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe sine.  Apoi, acesta aparent liniştit  se va uita cu aviditate la cum îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat “uriaşa” cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează tone)
MTP – 5
În fiecare zi pe toate canalele media convinge fraierul că toată lumea este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP – 1 şi prezintă-i “vedeta” (o femeie independentă care ţine la principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de “iubi” cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierulsă se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un sărăntoc, un nimeni şi un urât.

Aceste lucruri consider că descriu cel mai bine parteneriatul “stat + privat + media” care acţionează , de ani buni, pentru indobitocirea indivizilor din această ţară .  Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu nu mă încadrez în această categorie a “fraierilor”.  Ce îmi place să cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc “pe această cale” propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu măcar un “fraierconştient“. Dacă nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor şi cu alte Metode pentru Tâmpirea Populaţiei şi vă invit şi pe dumneavoastră să povestiţi în ce mod v-aţi simţit fraieriţi. Unii vor spune că nu ajută la nimic să ne dăm seama. Eu zic că ajută, şi ajută chiar unde doare mai mult: la cap şi la buzunar.

VoxPublica: Incompetența și prostia își dau mâna: Boc, Șeitan și Bogdan Hossu. Bonus: drepturile de autor În presă

Ideea impozitării suplimentare a drepturilor de autor a fost lansată la începutul anului de Șeitan și Boc. Ea a fost readusă în discuție de liderul sindical Bogdan Hossu.

“Punctul nostru de vedere este că impozitarea ar trebui să fie de maxim 16% pe salariile de până la 3.000 de lei, 25% pentru cele cuprinse între 3.000 şi 10.000 de lei şi între 38-40%, pentru veniturile ce depăşesc 10.000 de lei”, a precizat pentru Realitatea.net, liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu.
“La ora actuală, drepturile de autor nu sunt aplicate cum trebuie. S-a ajuns în situaţia în care şi şoferii sunt plătiţi pe drepturi de autor. Trebuie să nu mai existe un subterfugiu, ci o definiţie super clară a ceea ce înseamnă drepturile de autor, ca să nu mai existe scăpări care prejudiciază sistemul de colectare”, a declarat Bogdan Hossu.

Din start, sindicalistul Bogdan Hossu comite o gravă eroare, confundând veniturile provenite din drepturi de autor cu veniturile salariale, deși esența contractului de drepturi de autor este fundamental diferită de cea a contractului de muncă.
Din această diferență rezultă și a doua mare eroare. Veniturile din drepturile de autor nu sunt constante. Un regizor sau scenarist poate să obțină niște sume consistente la finalul a doi ani de muncă. Un scriitor poate lucra un an sau doi la o carte. Sau poate scrie două cărți într-un an. Veniturile obținute ar trebui să-i fie suficiente și pentru perioada următoare de creație. Care poate fi mai lungă sau mai scurtă. Și atunci cum să impozitezi diferențiat? Aplici impozitarea pe lunile în care a obținut veniturile (și ajungi la 38-40%) sau pe cele în care nu are venituri. Cine poate estima cât durează la modul real cât durează perioada de documentare, lucru, creație a unui text publicistic, a unui tablou, a unui roman ori a unui film?
În fine, a treia greșeală, provine din incompetență. Din incompetența (și indolența) organelor fiscale care nu aplică legea și permit mascarea unor contracte de muncă sub forma contractelor drepturilor de autor.

Pentru a beneficia de impozitarea mai mică a drepturilor de autor, față de cea plătită pe cărțile de muncă, mulți angajatori folosesc acest tip de contracte. Practic, contractele de muncă sunt ascunse sub forma unor contracte de drepturi de autor. Obligativitatea plății CAS pentru drepturile de autor ar fi, astfel, o măsură anti-evazionistă. De fapt, este doar o dovadă a incompetenței Guvernului și a instituțiilor subordonate, care nu sunt în stare să stopeze și să să sancționeze evaziunea din domeniu. Și atunci lovesc la grămadă: atât în cei care încalcă legea, cât și în creatorii propriu-ziși, care devin ”victime colaterale”.

Cei care obțin venituri exclusiv din drepturi de autor au posibilitatea să plătească, dacă vor, CAS. Dacă nu o fac, suportă riscurile aferente. Este o prostie însă argumentul că ar fi vorba de o impozitare diferențiată, neuniformă ori discriminatorie a veniturilor obținute în urma unui contract de drepturi de autor în comparație ce cele rezultate în urma unui contract de muncă. Esența celor două tipuri de contracte este fundamental diferită. Dacă s-ar accepta un asemenea argument (cel al impozitării uniforme a veniturilor) ar însemna că ar trebui să se plătească CAS și pentru veniturile obținute din chirii, pentru dividende ori câștigurile de la bursă. Ceea ce, evident, este o aberație.

Uite ce spunea, în ianuarie, și Mihai Șeitan, ministrul Muncii, pentru a argumenta o asemenea măsură. “Este vorba despre drepturile exclusive de autor, nu este vorba şi de cei care au contracte de muncă, de creatorii care fac cărţi sau spectacole. Este vorba despre cei care sunt plătiţi exclusiv pe drepturi de autor sau convenţii civile”.

Așadar, conform lui Șeitan, dacă un scriitor, un regizor, un artist plastic ori un cercetător ar avea și un contract de muncă totul ar fi în regulă. Domnule Șeitan, domnule Boc, domnule Bogdan Hossu, creația intelectuală nu este o activitate de timp liber! Iar o carte, un film, un tablou sau un studiu științific nu se produc în fabrică! Toate acestea presupun ani de școală și o perfecționare continuă, care nu se poate face ”după progamul de lucru”. Această perfecționare continuă face parte din ”programul de lucru”!

Mai mult, ideea că cineva scrie o carte sau pictează un tablou ”la patron” vine în contradicție flagrantă cu ideea de creație liberă. Ar fi hilar să-i vedem pe investitorii în cultură alcătuind business-planuri de genul: în primul semestru al lui 2010, poeții Ion Mureșan sau Mircea Cărtărescu vor produce trei volume de poezii, pictorul Ioan Sbîrciu patru tablouri, iar psihologul Daniel David și sociologul Vasile Dâncu câte două studii științifice (exemplele sunt strict aleatorii).
Ideea asimilării contractelor de drepturi de autor contractelor de muncă nu este, așadar, doar ilegală, ci și o mostră de incompetență, prostie și cinism etalate de guvernanți și sindicaliști deopotrivă.

Bonus: Drepturile de autor în mass-media

Pentru că problema legată de drepturile de autor are aplicație și în presă, am mai scris un text în ianuarie, pe care îl reiau cu această ocazie.
Dezbaterea a pornit de la o premisă greșită, de tip sindicalist, conform căreia contractul de drepturi de autor ar reprezenta o modalitate prin care angajatorul (patronul) eludează legea, plătind mai puține impozite. Ideea e de două ori falsă: 1. pentru că face referire la punctul de vedere al angajatorului (patronului), nu al jurnalistului; 2. pentru că pornește de la confuzia existentă între veniturile rezultate din contractele de drepturi de autor și contractele de muncă (a căror esență juridică este fundamental diferită).
Mentalitatea de tip sindicalist este și cea care a generat, de altfel, concluzia că un jurnalist este un ”angajat”.

1. Cartea de muncă – subordonare

Un jurnalist care practică această profesie cu vocație și cu pasiune știe că scrie pentru cititori, nu pentru patron. Firma, instituția, patronul sunt cei care intermediază și monetizează munca lui, obținând propriile lor beneficii (materiale sau de altă natură). Atenție însă, între un jurnalist care lucrează ”pe drepturi de autor” și angajator NU există relații de subordonare. Ierarhia în acest caz este doar una formală, care permite funcționarea sistemului, nu una legală. Un contract de drepturi de autor este un contract pe orizontală, în care părțile se află pe poziții de egalitate (doar o negociere proastă putând să schimbe acest lucru) – jurnalistul predă articolul/materialul, firma îl cumpără și îl transformă în venituri.
Ierarhia și, implicit, subordonarea apar doar în momentul semnării unui contract de muncă. Contractul de muncă este un contract pe verticală. De aici și legitimitatea sancțiunilor pentru nerespectarea sarcinilor ”de serviciu”. De aceea mi se pare cel puțin straniu să fii liber, să ai privilegiul de a face doar ceea ce îți place și este în acord cu convingerile tale și tu să îți dorești să devii ”angajat” cu carte de muncă, cu toate subordonările care rezultă din acest lucru!

2. Cartea de muncă în presă – plafonare

În domeniul presei, contractele de muncă pentru jurnaliști sunt surse de plafonare și ineficiență. Am avut ocazia să constat pe viu, de nenumărate ori, transformările pe care le suferă un jurnalist din momentul în care își schimbă statutul de la ”plata cu bucata” la ”angajat cu carte de muncă”. Entuziasmul, creativititatea, ideile inedite, energia se diluează brusc și sunt înlocuite de știri și materiale ”la normă” – declarații de presă, comunicate, conferințe de presă etc. Jurnalistul nu mai lucrează pentru calitatea semnăturii proprii (în unele cazuri nici nu-l mai interesează dacă materialele lui sunt semnate sau nu), ci pentru justificarea cărții de muncă.

Așa s-a dezvoltat mentalitatea ”umplerii” ziarului, a grupajului de știri ori a paginii de internet, mentalitate conform căreia, indiferent de calitatea produsului jurnalistului există cineva (patronul) care, la final de lună, plătește acest produs. Nu înțeleg de ce sunt unii care încă se mai miră că jurnaliștii nu mai scriu demult pentru public. E simplu: pentru că marfa lor nu mai este adresată publicului, ci patronului, cu care au încheiat un contract de muncă sau un contract de drepturi de autor, dar pe care ei (jurnaliștii) îl asimilează tot cu un contract de muncă. Patronul este un cumpărător sigur, care plătește en-gros, fără să fie prea atent la detalii. Publicul (cititorul) e un cumpărător ciufut, care alege de pe taraba ta doar ceea ce-i place (dacă îi place), lăsând deoparte marfa proastă, stricată ori perimată.

3. Cartea de muncă – mai puține venituri

Ideea conform căreia dintr-un contract de drepturi de autor se câștigă mai puțin decât dintr-un contract de muncă este, din nou, falsă. Am debutat în presă în primăvara lui 1993. În cei aproape 17 ani (calendaristici) am lucrat pentru diferite ziare locale sau naționale. În paralel, timp de 12 ani am lucrat și în radio, la Radio Cluj. Așadar, cumulat pe toate instituțiile, ar veni aproximativ 29 de ani. Din tot acest timp, în cartea de muncă am ”vechime” de ceva mai mult de… 6 (șase) ani. Din acești șase ani, un an figurează ca jurist-consult (pentru că mă ocupam și de acest aspect la unul dintre ziare) și trei ani reprezintă perioada în care fost am redactor-șef la ”Clujeanul”, funcție care presupune multe atribuții administrative, diferite de munca propriu-zisă de jurnalist.

Cu toate acestea, de fiecare dată, având posibilitatea, oferită de contractul de drepturi de autor, să colaborez cu mai multe instituții, veniturile au fost, în mod constant, peste media celor ale colegilor mei cu carte de muncă. A fost chiar o situație, spre sfârșitul anilor 90, în care, fiind plătit ”la bucată”, aveam venituri nete de trei ori mai mari decât ale colegilor reporteri de la ziar și de două ori mai mari decât cele ale redactorului șef. Asta fără veniturile pe care le aveam de la radio. Când reprezentanții patronatului au încercat să mai taie din aceste venituri, aducând în discuție salariile colegilor, le-am replicat scurt: ”să le fie de bine, ei au carte de muncă”. Și le-am pus în vedere că dacă vor să-mi ”taie” din venituri, alternativele sunt evidente: fie o să scriu mai puțin, fie o să-mi caut un alt ziar cu care să colaborez. Au renunțat.

4. Și, totuși, de ce carte de muncă?

Așadar, sumarizând, nu-i înțeleg pe jurnaliștii care vor să renunțe la contractele de drepturi de autor în detrimentul unui contract de muncă. La început am crezut și eu în mirajul ”siguranței” oferite de cartea de muncă. M-am lecuit în momentul în care am înțeles ce pierd: libertatea de a-mi alege subiectele, de a-mi face propriul program (îmi cer scuze pe această cale unora dintre foștii mei șefi pe care i-am exasperat, dar care nu prea aveau ce-mi face în lipsa unui contract de muncă – ori îmi acceptau toanele, ori renunțau la colaborarea cu mine), lipsa unor relații de subordonare și, nu în ultimul rând, posibilitatea de a colabora (la modul corect) cu mai multe instituții media în același timp. Implicit de a avea și beneficii materiale mai mari.

Dar, până la urmă, și această neînțelegere are o explicație. După cum spuneam, există două categorii de jurnaliști: cei care își exercită profesiunea cu dedicație (acceptându-i caracterul ei vocațional/liberal, cu tot ce decurge din asta), respectiv cei care o consideră (doar) o meserie aducătoare de venit, cu program fix și produse executate ”la normă”. Și, cum există și libertatea de opțiune, fiecare poate alege categoria din care dorește să facă parte.

Fabrica de hârtie de la Letea va mai funcţiona zece zile, după care va fi închisă, a declarat în exclusivitate pentru paginademedia.ro proprietarul fabricii, Dumitru Sechelariu. Fabrica, spune Sechelariu, va intra în conservare.

De ce a luat această decizie?

Dumitru Sechelariu, în exclusivitate pentru Paginademedia.ro: (continue reading…)

Programul se adresează jurnaliștilor de investigație din România cu scopul de a susţine şi dezvolta jurnalismul de investigaţie, prin motivarea si profesionalizarea jurnaliştilor cu un minim de experienţă în  acest domeniu.

Programul “Supporting investigative journalism” are ca principale obiective:

l                  îmbunătățirea calității și sprijinirea publicării investigațiilor jurnalistice;

l                  perfecţionarea tehnicilor de investigaţie prin traininguri susținute de jurnalişti de investigaţie străini şi români cu experienţă

l                  stabilirea de contacte între jurnaliștii români și cei străini

l                  derularea unor stagii de pregătire în redacţiile unor publicaţii prestigioase din Marea Britanie

La acest program se pot înscrie jurnalişti de investigație din presa scrisă, radio şi TV, care îndeplinesc următoarele condiţii:
• vârsta: maxim 35 ani

• experienţa profesională: minim 2 ani

• cunoaşterea limbii engleze este obligatorie.

Dosarul de înscriere va conţine:

• curriculum Vitae

• formular de înscriere (disponibil pe site-ul freedomhouse.ro)

• fotografie tip paşaport

• portofoliu [două investigații de presă relevante pe una dintre temele: criminalitate transfrontalieră (trafic de carne vie, trafic de droguri, contrabandă cu țigări), exploatarea minorilor, organizaţii de crimă organizată, corupţie]

• două scrisori de recomandare
Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 19 februarie 2010 (inclusiv). Toate înscrierile vor avea în titlu menţiunea « pentru Programul “Supporting investigative journalism”».

Toate costurile sunt acoperite de organizatori.
Preselecţia candidaţilor se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecţia pe baza unui interviu.

Pentru depunerea dosarelor şi obţinerea de informaţii suplimentare, vă puteţi adresa Fundaţiei Freedom House.

Adresa: B-dul Ferdinand 125 et.1 ap.2, sector 2, Bucureşti

Telefon: 021.253 28 38; 0731 909 910 Fax: 021.253 00 63,

E-mail: freedomhouse@freedomhouse.ro

Freedom House România este o organizaţie non-profit, nepartinică, ce promovează libertatea, democraţia şi drepturile omului, cu un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului şi al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernări.

Freedom House România are o experienţă de peste 11 ani în gestionarea proiectelor, avand ca principale domenii profesionalizarea presei şi specializarea jurnaliştilor, consolidarea statului de drept şi îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie.
Persoană de contact: Ramona Diaconu, Coordonator de program

e-mail: ramona@freedomhouse.ro